Una dintre cele mai pregnante dintre fricile unui om este frica de moarte și aceasta poartă numele de tanatofobie.

Poate singura certitudine a vieții o reprezintă moartea. Nu cunoaștem ce ne aduce ziua de mâine, ce se va întâmpla anul următor, dar știm exact care este finalitatea vieții noastre. Pentru unii oameni însă această teamă este extrem de prezentă în gândurile lor de toate zilele, facându-și griji în fiecare clipă pentru moartea lor sau a celor dragi.

Dacă stăm bine să ne gândim câtă incertitudine planează în jurul morții vom descoperi că uneori nu moartea în sine creează o stare de anxietate. Multor persoane le este frică de durerea pe care își imaginează că o vor simți după ce trec în neființă. De asemenea, oamenilor le este teamă chiar și de suferința pe care își imaginează că o vor simți după ce se vor despărți de această lume și de cei dragi.

În mare parte, oamenilor le este de fapt frică de necunoscut, pentru că nimeni nu a putut să se întoarcă din morți pentru a clarifica ce se află de fapt acolo. Oamenii asociază asta și cu teama de singurătate, pentru că își imaginează că după moarte vor rămâne singuri și până la urmă oamenilor de asta le este uneori cel mai teamă.

O altă teamă persistentă în mintea oamenilor este cea de pedepsele care îi așteaptă după moarte și asociază asta cu gândul că vor fi pedepsiți pentru greșelile lor din timpul vieții. Persoanele ajung de obicei să conștientizeze că există posibilitatea să plătească după moarte pentru faptele lor abia după vârsta a treia.

Un alt tip de teamă asociat cu moartea este teama de non-existență, mai exact frica că după moarte nu vor mai exista.

De asemenea, oamenii fac o legătura imensă între moarte și frica de a pierde controlul. Noi, ca oameni, în timpul vieții căutăm cât mai multe certitudini și moartea ne oferă exact opusul acestora și anume o mare imensă de incertitudine. Tot ce se întâmplă după moarte nu va mai fi în controlul nostru și asta ne induce un anumit grad de anxietate.

Astfel de temeri par minore și mai devreme sau mai târziu tuturor ne vor trece prin minte, problema se pune cu adevărat în momentul în care gândurile acestea referitoare la moarte sunt mai persistente decât restul gândurilor.

Din păcate, de multe ori teama de moarte poate ajunge o boală psihică dificilă pentru că oamenii au teama de a muri în mod constant chiar și în momente în care practic nimic nu le pune viața în pericol.

Mai mult decât atât, terapeuții își pun probleme serioase în momentul în care pacienții lor se gândesc la moarte sub forma unei anticipări iraționale și dureroase. Gândul anticipativ că ar putea să moară prematur poate pune capât întregii ființe a omului, deoarece el nu va mai găsi bucurie sau speranță în nimic ce îl înconjoară.

Studiile care au fost făcute pe oamenii ce suferă de această frică constantă de moarte au demonstrat fapul că sunt predispuși spre acest tip de frică persoanele care suferă în același timp și de o lipsă de sens a propriei lor vieți.

De multe ori, frica de moarte apare ca rezultat al crizei vârstei de mijloc, în momentul în care se trage linie și se contorizează reușitele avute până în acel moment. Este poate clipa în care se renunță la iluzia persoanei care am fi vrut să fim și se ia contact pentru prima dată cu cine suntem cu adevărat.

Si acesta poate este un moment de răscruce pentru mulți oameni pentru vor avea de ales între a-și depăși statutul și a decădea și mai mult. Aici apare de fapt teama că moarte este mai aproape și timpul rămas până la apariția ei este unul extrem de limitat.