Moartea clinică

Atunci când un pacient se află într-o situație critică, aflându-se de fapt la limita dintre viață și moarte, iar organismul lui nu mai reacționează la stimuli interni sau externi acesta se află de fapt în moarte clinică.                                                                                                                         

Curiozitatea oamenilor referitoare la ce se întâmplă după moartea propriu-zisă a fost mereu un subiect de interes, iar poveștile oamenilor care s-au aflat la limita dintre viață și moarte, dar au reușit să supraviețuiască au fost de-a lungul timpului extrem de căutate.                            

Un studiu realizat pe circa 2000 de persoane care s-au aflat în stop cardiac a demonstrat faptul că supraviețuitorii au avut experiențe diferite în momentul în care se aflau de fapt în moarte clinică.

Au fost persoane pefect conștiente de tot ceea ce se întâmpla în jurul lor, mai mult decât atât auzeau absolut tot ceea ce se întampla în jur. Au fost persoane care au descris cum au simțit că își părăsesc efectiv corpul și privesc totul cumva de pe un plan mai înalt.

Au fost și oameni care au descris faptul că au simțit cum merg prin apă sau prezența luminii strălucitoare .                                                                                                                                                       

Activitatea extrem de intesă la nivelul creierului chiar înainte de moartea propriu-zisă ar putea fi explicația logică a experiențelor trăite de oamenii ce au fost în moarte clinică și s-au întors la viață. În momentul în care creierul rămâne fără oxigen este provocat un val de electricitate și astfel acesta este de fapt ultimul impuls electric trăit de persoana în cauză. Aceasta este explicația fiziologică a experiențelor trăite în apropierea morții.                                                

Din punct de vedere fiziologic, s-a demonstrat faptul că la om după ce inima s-a oprit mai există 3 minute de conștiență, deși asta se bate cap în cap cu descoperirile despre creierul uman care se oprește cam după 20-30 de secunde după încetarea bătăilor inimii.                                             

Un studiu realizat în 2017 a scos în evidență frecvența experiențelor pe care le-au trăit oamenii experimentând moartea clinică:

  • 80% dintre participanți au declarat faptul că au simțit o pace interioară cum nu le-a mai fost dat să trăiască până în acel moment
  • 69% au descris si prezența unei lumini puternice
  • 64% au descris întâlniri cu spirite sau oameni
  • doar 5% dintre persoanele intervievate au avut gânduri accelerate
  • numai 4% din oameni au avut clarviziuni în acele momente critice
  • 36% au descris și părăsirea corpului fizic, urmând ca mai apoi sufletul să revină la trup       

            Cercetătorii au descoperit că moartea nu este o experiență traumatică sau negativă,  acesta fiind descrisă de persoanele aflate în moarte clinică din cauza infarctului și apoi resuscitate ca fiind o experiență euforică și pozitivă. Cele mai multe persoane capabile să descrie ceea ce au simțit la limita dintre viață și moarte au descris sentimente de iubire asociate cu lumina puternică și mai rar sentimente de teamă, frică sau întuneric.                                                     Psihologii asociază frica de moarte cu teama de necunoscut, practic ne este teamă de ceea ce nu cunoaștem și din această cauză moartea creează anxietate și frică în rândul oamenilor