Fobia este o teamă puternică de ceva ce în realitate nu reprezintă de fapt un pericol. Frica asociată fobiilor este persistentă, excesivă și nejustificată și de cele mai multe ori este provocată de prezența unui presupus factor de risc sau doar de anticiparea prezenței lui.

După expunerea la acest factor apare inevitabil un răspuns anxios ce poate lua chiar forma unui atac de panică.

De multe ori oamenii pot dezvolta temeri iraționale față de păianjeni, față de înălțime sau la interacțiuni sociale și în multe cazuri acestea au apărut în primă instanță în copilărie sau adolescență. Interesant este faptul că o fobie poate fi de multe ori și genetică.

Experții au împărțit fobiile în trei categorii: agorafobia (anxientatea intensă în locuri publice), fobia socială (anxietatea produsă de situații sociale) și fobia specifică (reprezintă teama irațională de obiecte sau de situații specifice).

Vestea bună în ceea e privește fobiile de orice tip este că ele sunt tulburările psihiatrice cel mai ușor de tratat.

În acest sens există în primul rând terapia comportamentală pe termen scurt care acționează prin desensibilizarea pacientului. Ce înseamnă asta mai exact? Psihoterapeuții se bazează pe expunerea repetată în fața unui obiect sau a unei situații de care ne este teamă, fără declanșarea unor consecințe negative.

Această acțiune învață omul, că o dată cu expunerea la presupusul factor risc nu va mai trebui să îî fie teamă deoarece nu pățește nimic rău.

În timp, terapeutul expune treptat pacientul situației de care îi este teamă, pas cu pas, comunicând constant cu acesta pentru a se asigura că nivelul de anxietate al acestuia este suportabil.

Terapia comportamentală dorește să ajute omul în așa fel încât să nu mai evite situațiile care îi provoacă teamă, ci să învețe ca acestea nu sunt un real pericol pentru el.

Un alt tip de terapie ce poate fi folosit în acest caz este terapia cognitivă care îi ajută pe oameni să învețe că modul lor de gândire este principalul factor determinant al fobiei lor. Astfel se caută modalități de abordare a problemei tocmai pentru a se putea face ușor diferența între gânduri realiste și gânduri fictive.

Fobia socială are drept factor declanșator frica persistentă de situații sociale în care persoana este expusă unor oameni nefamiliari, trăind constant cu ideea că va acționa într-un mod umilitor sau jenant. În proporție de 56% acest tip de fobie este determinat de experiențele traumatizante pe care persoana le-a avut cu alți oameni, alți doi factori fiind factorii genetici și interacțiunile dintre părinți și copii.

De fapt, fobia socială se referă strict la dorința puternică de a face o impresie favorabilă asupra celorlalte persoane asociată cu teama persoanei în cauză că nu va reuși acest lucru.

Agorafobia este de fapt frica de locuri publice, numele acesteia provenind de la cuvântul „agora”  care reprezintă denumirea pieței și locul de întâlnire în din Grecia Antică.

Deși pare greu de crezut, există și fobia de a rămâne fără telefon și ea poartă numele de nomofobie, iar telefobia pe de altă parte reprezintă teama de a face sau de a primi apeluri.

Există totuși și o categorie de fobii mai puțin cunoscute și chiar surprinzătoare:

  • Spectrofobia reprezintă teama de oglinzi sau de propria reflexie și persoanelor ce suferă de această fobie le este atribuită chiar teama de autocunoaștere și de propria persoană
  • Chorofobia reprezintă teama de a dansa
  • Genofobia este teama de relații intime
  • Ablutofobia este teama anormală a unei persoane de a se îmbăia
  • Anthofobia este teama persistentă față de flori
  • Heliofobia reprezintă teama de lumina soarelui
  • Hexakosioihexekontahexafobia este un cuvânt grecesc care înseamnă teama de numărul 666