Iarna este din punctul meu de vedere anotimpul ceaiurilor aromate. Nimic nu se compară cu o zi lungă încheiată cu muzică în surdină, lumina blândă a unei lumânari și o cană de ceai cald. Întreaga imagine îți încălzește nu doar simțurile, ci inima cu totul.

Despre ceaiuri există informații ce datează de peste 5000 de ani dar încă misterul lor nu a fost pe deplin descoperit. Se presupune faptul că își are originile în China, de acolo și denumirea de ceai care provine de la litera chinezească „cea” traducându-se prin „frunză tânără”. Se mai vorbește despre faptul că în trecut păstori au fost cei ce au descoperit de fapt că plantele aveau anumite proprietăți speciale, și anume oile lor aveau atitudini diferite în funcție de frunzele pe care le consumau. O altă legendă posibilă spune că, tot în China,  frunzele unui copac au căzut accidental într-un vas cu apă fierbinte. Planta despre care era vorba este actuala Camellia Sinensis din care se obține astăzi atât ceaiul verde cât și cel negru.

Poate nu știați, dar există chiar și o Zi Internațională a ceaiului desemnată pe data de 15 Decembrie. Această dată are conotații istorice și amintește de un eveniment extrem de neplăcut –  „Boston Tea Party” (16 decembrie 1773), mai exact un act de protest politic al coloniștilor americani împotriva Marii Britanii și momentul decisiv în izbugnirea Războiului de Independență. În acea zi, în portul Boston, coloniștii au scufundat o cantitate imensă de ceai.

Ca și consum actual de ceai în lume, pe primele locuri se situează după cum era de așteptat Turcia, Marea Britanie și Irlanda, iar țara noastră se situează pe locul 45 în topul consumatorilor de ceai, acest top având 54 de țări participante.

Cel mai scump ceai din lume este cultivat în China și poartă denumirea de „Panda Dung Tea” datorită faptului că tufișurile acestuia sunt tratate cu bălegar de panda. De mai bine de 8 ani, o ceașcă din acest ceai costă aproximativ 200 de dolari.

Un preț la fel de „arzător” la buzunar îl are și ceaiul negru Da Hong Pao, acesta ajungând la prețul exorbitant de 1.250.000 dolari pe kilogram la o licitație de ceai din Beijing.Se zvonește despre acest ceai că este unul din secretele dinastiei Ming și în zilele noastre este considerat o comoară națională chineză.

Un alt tip de ceai extrem de special, pentru care consumatorii scot din buzunare și până la 500 de dolari pentru 50 de grame, se poate colecta doar o singura zi din an cu ajutorul unor ustensile din aur. Ceea ce îl face și mai special este faptul că frunzele lui sunt pictate în aur de 24 de carate în așa fel încât frunzele încep să pâlpâie.

Dacă vă miră faptul că există ceai de aur, este bine să cunoașteți faptul că există și un „ceai de argint”. Nu este fabricat efectiv din argint, dar planta în sine, după ce este colectată (neapărat pe lună plină) este legată cu dungi de argint și astfel costul său ajunge undeva la 400 de dolari pentru 1000 de grame.

Din vremuri străvechi, ceaiul a fost considerat o băutură vindecătoare, întăritoare și revigorantă. Întregul ritual al ceaiului era menit să aducă în case aromnie, pace și liniște. Liderii spirituali și politici din Asia au folosit din toate timpurile ceaiul pentru proprietățile sale vindecătoare, o invitație la ceai facută de o persoană era privită ca un act de mare însemnătate și onoare, aceasta neputând fi refuzată sub nicio formă. De asemenea, cadourile cele mai de preț erau frunzele prețioase de ceai.

Încet, încet tradiția ceaiului s-a mutat și în Europa adusă de comercianții vremii. Așa au descoperit-o și medicii care au început un amplu proces de cercetare a plantelor binefăcătoare și astfel în zilele noastre ceaiul este folosit pentru o gamă extrem de largă de afecțiuni atât fizice cât și psihice.