Percepția oamenilor despre romantism a fost mereu una încărcată de emoții pozitive. A fi romantic în zilele nostre este o caracteristică pe care o căutăm constant la cel de lângă noi. De asemenea, dezamăgirea apare imediat în momentul în care realizăm că persoana iubită nu este atât de romantică pe cât ne-am dori noi.

De unde a pornit totul? Când ni s-a implementat în minte ideea de prinți care fac doar bine și prințese fără defecte? Ce este greșit în poveștile pe care ni le citeau părinții când eram mici?

Dacă stăm să analizăm conceptul „poveștilor de adormit copii”, ei bine, în viața de adult acestea au un impact destul de supărător uneori.  Din păcate, am fost modelați de poveștile de dragoste pe care le-am citit în cărți și pe care mai târziu le-am văzut în filme. Avem impresia că în momentul în care iubim pe cineva asta se întâmplă pur spontan, dar de fapt iubim în funcție de așteptările care ni s-au conturat de-a lungul timpului.

Încă de la vârste fragede pornim în căutarea prințului, convinse fiind că suntem și noi, la rândul nostru,  prințese în devenire. Căutăm partenerul perfect, crezând că și el va găsi în noi partenera perfectă. De fapt și de drept, în realitate nu suntem atrași de calitățile pozitive ale unui om, suntem atrași de un partener familiar și căutăm un fel de dragoste pe care îl știam din copilărie.

Romantismul pretinde că dacă iubești pe cineva, iubești totul la el. La fel cum tot romantismul a stabilit așteptări mult prea mari de la oameni. Trăim cu impresia că atunci vine vorba de dragoste, ea se rezumă în mare parte la compatibilitate, dar nu este tocmai așa. Compatibilitatea este o realizarea a dragostei, nu este o condiție inițială necesară.

Suntem conștienți de faptul că nu putem pretinde ca partenerul nostru să ne citească gândurile ori de câte ori avem ceva pe suflet, dar romantismul pune în centrul viziunii sale despre dragoste tocmai această idee nocivă.

Insistența pe perfecțiune și ideea că un algoritm sofisticat ne va duce la persoana alături de care totul va fi conform planului ne creează de-a lungul timpului iluzii periculoase.

Pentru a avea relații de lungă durată trebuie să încetăm să așteptăm doar ca lucrurile să se întâmple de la sine. Trebuie să conștientizăm că suntem pregătiți pentru o relație când acceptăm fără dubii că fiecare om are acesele lui de nebunie, când înțelegem că o altă persoană nu poate ghici ce e în inima noastră și că va trebui să îi explicăm totul folosind cuvinte, cu răbdare, o perioadă îndelungată și când acceptăm că într-o relație nimeni nu este salvatorul nimănui.

Din păcate, în zilele noastre romantismul a rămas valabil doar datorită societății de consum și poate ar trebui să facem cu toții o schimbare și să ne depășim iluziile romantice.